Crearea unei pajişti cu flori sălbatice

o pajişte cu flori sălbatice nu trebuie privită ca pe o opţiune care necesită o îngrijire redusă, deoarece aceasta nece­sită o cantitate semnificativă de muncă, pentru a se fixa şi menţine. Puteţi începe fie de la zero, sădind seminţe de flori sălbatice, fie puteţi transforma un gazon existent.

• Sădirea seminţelor Pentru ca florile sălbatice să poată concura cu succes cu iarba, fertilitatea solului trebuie să fie scăzută. S-ar putea să trebuiască să înlă­turaţi un strat de sol fertil pentru a rea­liza acest lucru. Pregătiţi solul ca şi atunci când semănaţi un gazon (vezi p. 24-27), însă nu folosiţi fertilizator. înlă­turaţi buruienile perene, deoarece ele nu sunt nişte specii dorite. După ce aţi pre­gătit solul, lăsaţi seminţele de buruieni să încolţească şi trataţi-le cu o soluţie potrivită împotriva buruienilor, cum ar fi glifosatul. Cea mai bună perioadă

ACCESUL PE PAJIŞTE O cărare cu iarbă cosită în jurul pajiştii îm­bunătăţeşte calea de acces, aducând florile şi iarba la îndemână.

pentm semănat este toamna, deşi primă­vara este de asemenea o perioadă potri­vită. Răspândiţi seminţele cu mâna şi greblaţi terenul, ca ele să intre în sol.

• Cosirea Cosiţi pajiştile semănate toam­na, primăvara sau la începutul verii, du­pă semănături, tăindu-le la o dimensiune de 5-8 cm. Dacă plantele anuale precum albăstreaua, neghina, gălbenelele şi ma­cii au fost incluse în amestecul de se­minţe, cosiţi pajiştea la minimum 8 cm, nu mai târziu de mijlocul primăverii, pentm a evita pierderea florilor.

Pajiştile semănate primăvara care nu conţin specii anuale pot fi cosite la şase săptămâni după semănare, sau atunci când au atins o lungime de cel puţin 10 cm; amestecurile semănate primăva­ra, care conţin flori anuale, nu trebuie cosite decât după ce au înflorit şi şi-au scuturat seminţele.

Cosiţi din nou toamna după semănare,

tăind pajiştea la o înălţime de 5 cm şi înlăturând bucăţile tăiate. Apoi, cosiţi pajiştea de două ori pe an, la începutul sau mijlocul primăverii, tăind-o la 5-8 cm, şi la mijlocul toamnei, tăind-o la 5 cm şi înlăturând bucăţile tăiate.

• Acoperirea unui gazon Seminţele de flori sălbatice nu vor încolţi cu succes pe un gazon existent, astfel că pentru a crea o pajişte trebuie să creşteţi sau să cumpăraţi nişte răsaduri sau nişte flori sălbatice crescute în ghiveci, pentru a le semăna pe gazon.

în anul de dinaintea transformării, nu fertilizaţi gazonul şi adunaţi iarba tăiată după fiecare cosire, pentru a reduce fer­tilitatea solului. Fixaţi plantele sau răsa­durile pe gazon toamna sau primăvara, sădindu-le la o distanţă de 15-30 cm, în funcţie de specie. Stabiliţi un regim de cosire de două ori pe an, primăvara şi toamna.

Alternative

întreţinerea regulată pe care o necesită gazoanele cu iarbă poate crea dificultăţi pentru unii grădinari care, poate datorită vârstei sau condiţiei fizice, nu pot înde­plini sarcini precum cosirea, tunderea marginilor şi plivirea. Este scump să plăteşti pe cineva pentru a face aceste activităţi şi nu garantează o execuţie standard.

Situaţiile din unele grădini pur şi sim­plu nu sunt potrivite pentru cultivarea gazonului. De exemplu, accesul unei cositori poate fi dificil sau imposibil pentru gazoanele la care se ajunge pe nişte scări sau pe nişte cărări înguste.

Grădinile acoperite şi grădinile suspen­date nu sunt nişte locuri pratice pentru cosit, iar transportarea unei cositori de gazon între grădina din faţă şi cea din spate poate fi extrem de dificilă dacă

Suprafeţele tari, precum podelele, pavajul, betonul şi pie­trişul, joacă un rol important în grădinile moderne. Gazoa­nele fără iarbă merită de asemenea luate în considerare, dar, de obicei, nu constituie o opţiune uşoară, având nevoie de mult timp şi efort pentru a se fixa şi menţine.

Controale culturale

•
Cosirea şi hrănirea Cosiţi gazoanele umbroase cu nişte lame fixate mai sus decât pentru cele aflate la soare şi încer­caţi să călcaţi cât mai puţin pe ele. Hră­niţi iarba în mod regulat, pentru a pro­mova o creştere puternică, însă nu fo­losiţi prea des un fertilizator bogat în nitrogen, deoarece acesta va încuraja creşterea unor fire de iarbă foarte fine şi predispuse bolilor.

• Tratarea muşchiului Muşchiul este mult mai potrivit pentru condiţiile de umbră decât iarba. Cu toate acestea, în zonele de umbră extremă, un strat de muşchi poate fi benefic, deoarece va menţineicel puţin o formă de covor ver­de – un punct pe care trebuie să-l luaţi în considerare, înainte de a încerca să-l eradicaţi (vezi p. 73).

• Reducerea umbrei Acolo unde se poate,

copacilor şi prin subţie-rea coroanelor acestora, pentm a permi­te pătrunderea luminii la gazon. Reţineţi faptul că dacă vă hotărâţi să tăiaţi un copac din grădină, este posibil să trebu­iască să cereţi permisiunea înainte, de­oarece s-ar putea ca legislaţia locală să protejeze copacii existenţi în zona dum­neavoastră. Dacă nu este posibil să în­lăturaţi sau să reduceţi umbra provocată de copaci, sau dacă umbra este cauzată de alte obstacole de neînlăturat, cum ar fi o clădire, alegeţi pentru gazon un amestec de iarbă rezistentă la umbră.

IARBĂ PENTRU UMBRĂ

Printre speciile de iarbă rezistente la umbră se numără:

• Iarba de câmp mătăsoasă (Agrostis canina); târâtoare (Agrosits palustris)

• Păiuşul târâtor roşu {Festuca rubra rubra)

• Iarba de pajişte de pădure/Iarba albastră de pădure (Poa nemoralis)

• Iarba de pajişte/Iarba albastră de Kentucky (Poa pratensis)

• Iarba de pajişte cu tulpini aspre/ Iarba albastră aspră (Poa trivialis)

Ploi excesive

Perioadele prelungite de ploi abundente u mai multe efecte dăunătoare pentm irbă. Ploaia persistentă merge de obicei lână în mână cu lipsa soarelui, ducând 1 reducerea temperaturii şi a calităţii rminii sub nivelul ideal, necesar unei une creşteri. Dacă rădăcinile ierbii sunt nbibate cu apă pe perioade mai mari, irba va muri. O atmosferă umedă în-urajează de asemenea dezvoltarea bo-lor provocate de ciuperci (vezi p. 5-96). Solul umed este uşor compactat j urma traficului pe gazon, iar iarba evine mai uşor de distrus atunci când ste udă. Asiguraţi un bun sistem de curgere, aerând iarba dacă este nevoie p. 74-75) şi nu călcaţi pe gazon pe reme umedă.

Seceta

După o perioadă tară apă, iarba se va ofili şi în cele din urmă va deveni maro­nie şi inactivă. Udarea cu atenţie a ier­bii, înainte ca aceasta să înceapă să dea semne de distrugere, va ajuta la păstra­rea culorii verzi şi a aspectului atractiv al gazonului (vezi p. 66-69). Temperatu­rile ridicate şi soarele intens, care sunt adesea asociate cu seceta, pot de ase­menea să distrugă iarba, mai ales cea de pe gazoanele proaspăt semănate sau plantate cu brazde. Irigarea regulată ajută la reglarea temperaturii.

DISTRUGERE PROVOCATĂ DE SECETĂ Brazdele de iarbă proaspăt plantate sunt predispuse uscării în timpul verilor fierbinţi. Fără o irigare regulată, iarba se va ofili.

ÎNGHEŢUL^

îngheţul nu distruge de obicei iarba de sezon rece (cu excepţia răsadurilor proas­păt încolţite), însă dacă iarba îngheţată este zdrobită – prin călcare, de exemplu -aceasta va muri. Nu călcaţi niciodată pe gazon, în condiţii de îngheţ.

ZĂPADA _

Un strat de zăpadă izolează de fapt braz­dele de iarbă împotriva frigului extrem, însă microclimatul umed şi rece pe care îl asigură aceasta încurajează răspândi­rea anumitor boli, cum ar fi petele fusa-rium sau mucegaiul de zăpadă (vezi p. 95). Pe măsură ce zăpada începe să se topească, aceasta poate cauza şi îmbiba-rea terenului cu apă, cu excepţia cazului în care sistemul de scurgere este bun.

VÂNTUL

Vârfurile de iarbă se pot veşteji în con­diţii de vânt, dacă se află în locuri expu­se. Gazoanele proaspăt semănate pot fi rău afectate, deoarece vântul poate mă­tura solul fin de la suprafaţă.

Ridicaţi paravânturi în locurile expu­se, pentru a proteja gazonul proaspăt se­mănat. Păstrarea gazonului la dimensi­uni scurte prin cosirea regulată va redu­ce probabilitatea distrugerilor provocate de vânt pe gazoanele fixate. Vânturile din zonele de coastă pot aduce şi nişte stropi de apă sărată, care sunt dăunători; folosiţi iarbă rezistentă la sare.

GAZONUL IARNA

Un strat de gheaţă străluceşte în soarele ier­nii, în timp ce gardurile ornamentale şi sculp­turile lasă să se vadă nişte umbre interesante.

Cosirea pe jumătate

Aceasta este o problemă care afectează uneori cositorile cilindrice. Descrie fâ­şiile regulate de iarbă tăiată neîngrijit, care apar în unghi drept faţă de direcţia de cosire. Una dintre cauze este folosi­rea unei cositori de gazon, care are prea puţine lame la cilindru. Cu cât un cilin­dru are mai multe lame, cu atât se va produce o tăiere mai fină a ierbii -aceasta, deoarece mişcarea rapidă a la­melor ciupeşte iarba în nişte bucăţi mici. Pentru cositorile de gazon cu lame rela­tiv puţine, fiecare lamă ia o bucată de iarbă proporţional mai mare, ceea ce duce la faptul că o parte din iarbă este ruptă şi nu tăiată. Variază de asemenea şi lungimea tăieturii.

Cosirea pe jumătate mai poate fi cau­zat^ de o lamă stricată, neascuţită sau ieşită din rând, de faptul că iarba a fost lăsată să crească prea mare sau de cosi­rea ierbii atunci când este prea udă. Ve­rificaţi lamele cositorii regulat şi repa­raţi sau înlocuiţi orice lamă neascuţită sau stricată. Măriţi frecvenţa de cosire (de două sau de trei ori pe săptămână vara, după cum este nevoie), lăsând în­tâi să se evapore roua sau apa de ploaie. Cantităţile mici de umezeală pot fi înlă­turate cu ajutorul unei mături de nuiele.

Efectul de scândură

Dacă brazdele de iarbă sunt cosite în mod regulat în aceeaşi direcţie, poate apărea pe suprafaţa gazonului un efect de scândură, format din nişte cute ca nişte Valuri, aşezate în unghiuri drepte faţă de direcţia de cosire. Această pro­blemă afectează de obicei cositorile e-lectrice. Este un obicei pe care vi-1 pu­teţi forma uşor, deoarece într-un fel pare mai logic să existe nişte fâşii care să meargă în sus şi în jos şi nu să traverse­ze gazonul. Pentru a evita apariţia efec­tului de scândură şi pentru a îmbunătăţi aspectul general al gazonului, alternaţi direcţia de cosire de fiecare dată când tăiaţi iarba, cosind în unghiuri drepte faţă de direcţia anterioară de cosire.

Atenţie Aveţi grijă atunci când folosiţi cosi­tori rotative, deoarece acestea pot arunca în sus, la distanţe conside­rabile, diferite obiecte lăsate pe su­prafaţa gazonului, cum ar fi pietre­le. Pietrele şi alte obiecte pot fi pro­pulsate cu o forţă imensă prin ac­ţiunea lamelor cositorii, cauzând ră­niri celor din jur şi distrugând şi luc­rurile aflate în apropiere. Plimbaţi-vă întotdeauna de-a lungul gazonului înainte de cosire, înlăturând toate obiectele înainte de a începe. Este bine să moderaţi viteza cositorii şi să ignoraţi elementele de distragere.

]]> http://gazon.dreams.ro/2010/03/04/probleme-legate-de-cosit/feed/ 0 http://gazon.dreams.ro/2010/03/02/boli-de-gazon-obisnuite/ http://gazon.dreams.ro/2010/03/02/boli-de-gazon-obisnuite/#comments Tue, 02 Mar 2010 18:37:00 +0000 gazon http://gazon.dreams.ro/2010/03/02/boli-de-gazon-obisnuite/ Lichenii Aceştia pot a-părea pe gazoanele ca­re au un sistem slab de scurgere, se află la um­bră sau sunt slab hră­nite. Lichenii formează nişte corpuri plate, gri şi neregulate, de o consis­tenţă asemănătoare je-leului, care se ondulea­ză pe margini, pe măsu­ră ce se maturizează. Combaterea Trataţi li­chenii şi algele imediat ce le vedeţi, cu o soluţie împotriva muşchilor, cum ar fi diclorofenul,

însă trebuie să abordaţi şi problema condiţiilor adverse care au cauzat apariţia lor: reduceţi um­bra, îmbunătăţiţi siste­mul de scurgere şi sta­biliţi programe bune de întreţinere şi hrănire.

Firul roşu (pete roz)

Această boală este vă­zută cel mai des la sfâr­şitul verii şi la începutul toamnei. Adesea consti­tuie un semn al faptului că gazonul este slab hrănit. începe sub forma

unor pete mici de un maro pal sau de culoa­rea căpşunelor; pe mă­sură ce boala se răs­pândeşte, pe suprafaţa afectată apare o nuanţă roşie sau roz, cauzată de protuberantele roşii produse de ciuperci. Combaterea Aplicaţi fungicid de gazon, apoi stabiliţi un program de hrănire regulată pentru a îmbunătăţi starea ier­bii, folosind un fertiliza­tor bogat în nitrogen, primăvara.

CAUZA POSIBILA

Bolile

Urina de câine

Călcarea pe un gazon recent tratat cu nisip de gazon

Călcarea pe iarba îngheţată

Aplicarea exagerată a soluţiei împotriva buru­ienilor/ fertilizatorului

PREVENIREA

Identificaţi-le şi trataţi-le în mod corespunzător (v. p. 95-97).

Interziceţi accesul câinilor pe gazon. Udaţi abundent iarba afectată, cât mai repede posibil.

Nu călcaţi pe gazon până când nu plouă sau până nu l-aţi stropit (la două zile de la aplicare).

Nu călcaţi pe gazon pe vreme rece.

Verificaţi gradul de aplicare; verificaţi dacă echipamentul este corect reglat; evitaţi încălecarea fâşiilor tratate; aveţi grijă la capătul rândurilor, la întoarcere.

Larvele de cărăbuşi

Acestea sunt larvele mai multor tipuri de gândaci. Ele arată ca nişte viermi mari, graşi şi albi, cu capete maro­nii, având de obicei for­mă de C. Ei mănâncă rădăcinile de iarbă, însă nu cauzează multe distrugeri, deoarece, de obicei, nu sunt destul de numeroşi.

Gândacii săritori Lar­vele gândacilor săritori pot constitui o problemă pentru noile gazoane, însă, de obicei, nu cau­zează distrugeri pe un gazon fixat. Acestea au capete maronii şi cor­puri galbene, având trei perechi de picioare, aflate chiar lângă cap. Se hrănesc cu rădăcini de iarbă.

Omizile Acestea sunt omizile unui anumit tip de molii. Ele să hrănesc la suprafaţa solului, noaptea, distrugând tul­pinile şi mâncând rădă­cinile ierbii. Omizile de culoare gri pot fi găsite adesea în sol, lângă zo­nele distruse ale gazo­nului.

Combaterea Insectici­dele pentru sol pot fi aplicate în zone în care încă se mai vând, însă în multe regiuni nu exis­tă insecticide potrivite. Controlul biologic cu ajutorul nematodelor es­te uneori potrivit pentru tratarea larvelor de Ti­pula maxima (ţânţăroi) şi de cărăbuşi. Pe vre­me uscată, larvele de Tipula maxima (ţânţăroi) pot fi tratate prin iri­garea abundentă a gazonului şi prin acoperirea acestuia cu o folie de plastic, pe timpul nopţii; în dimineaţa următoare,

la suprafaţă vor apărea multe larve, fiind uşor de adunat şi de distrus. Acest tratament trebuie repetat regulat, câteva săptămâni la rând, ca să aibă vreun efect. Pă­sări ca graurii apar ade­sea în cârduri pe gazoa­nele infestate, pe timp de vreme umedă, adu­nând larvele de pe ga­zon cu ciocul. Acesta nu poate fi considerat însă un tratament eficient, deoarece păsările cau­zează multe distrugeri.

Melcii Aceste moluşte cu corpul unsuros nu constituie o problemă atât de mare pentru gazon ca şi plantele cu frunze late. Păstrarea ierbii la dimensiuni re­lativ scurte ar trebui să-i împiedice să distrugă brazdele de iarbă.

Râmele Viermii sunt în general nişte creaturi benefice pentru grădină, deoarece ajută la îmbu­nătăţirea solului. Cu toate acestea, câteva specii de viermi aruncă pământul la suprafaţă, fapt care constituie o distrugere pentru aspec­tul gazonului. Grămezile de pământ arată urât, iar dacă sunt zdrobite de cositoare, asigură un răzor perfect pentru

Combaterea în prezent, nu se folosesc trata­mente chimice pentru combaterea râmelor şi oricum ar fi inutile. înlă­turaţi pur şi simplu pă­mântul adunat de viermi înainte de a cosi; acesta poate fi împrăştiat pe gazon atunci când este uscat, sau adăugat la compost. Dacă există o cantitate mare de pă­mânt adunat de viermi, nu aplicaţi îngrăşăminte în cantităţi mari şi cosiţi frecvent, folosind o cutie pentru adunarea ierbii.

Furnicile şi albinele în

solurile uşoare şi nisi­poase, muşuroaiele de furnici pot fi aruncate pe suprafaţa gazonului în timpul verii. Acestea cauzează aceeaşi pro­blemă ca şi pământul adunat de viermi, atunci când sunt călcate. O problemă similară poate

fi cauzată de un număr de specii de albine care produc de asemenea apariţia unor movile de pământ la suprafaţa gazonului.

Combaterea înlăturaţi muşuroaiele de albine şi furnici înainte de cosire. Acestea sunt mai usca­te decât pământul adu­nat de viermi, astfel că sunt mai uşor de înde­părtat – ele pot fi îm­prăştiate uşor cu o nuia sau cu o mătură. Dacă furnicile constituie o problemă persistentă, trataţi cuiburile cu un insecticid potrivit, sub formă de praf.

Cârtiţele Acestea se numără printre cei mai supărători dăunători de gazon. Distrugerile pe care le cauzează sunt uluitoare – şi sunt foarte greu de controlat. Sunt nişte mamifere foarte mici, care au nişte labe mari ca nişte săbii, în faţă, pentru săpat, şi sunt acoperite cu o bla­nă neagră, foarte deasă şi mătăsoasă. Sunt per­fect adaptate pentru o viaţă subterană, în cău­tarea râmelor şi a in­sectelor cu care se hră­nesc. Din păcate, pă­mântul scos din tunelele pe care le formează este împins la suprafa­ţă, formând nişte muşu­roaie mari de pământ,

iar galeriile pe care le produc se pot afla des­tul de aproape de su­prafaţă, pentru a fi vizibi­le sub formă de movile. Galeriile cârtiţelor se pot chiar prăbuşi, descope­rind tunelele. Primăvara şi toamna sunt perioa­dele principale pentru activitatea cârtiţelor. Printre alte animale ca­re cauzează distrugeri similare se numără şi şoarecii.

Combaterea dăunătorilor

Gazoanele prezintă nişte probleme spe­ciale faţă de aplicarea insecticidelor: di­mensiunile majorităţii gazoanelor fac să fie nevoie de folosirea unor cantităţi re­lativ mari de substanţe chimice, iar in­secticidul este purtat de apă prin iarbă şi sol, ducând la contaminarea alimentării cu apă. Din acest motiv, chiar şi în zo­nele unde încă se mai permite folosirea insecticidelor, trebuie să le folosiţi doar în ultimă instanţă, atunci când alte me­tode dau greş.

In unele cazuri, se pot folosi tehnici culturale pentru reducerea sau elimina­rea unei probleme legate de dăunători. Uneori, controalele biologice au succes. In alte cazuri, se pot face puţine pentru combaterea dăunătorilor. Din fericire, majoritatea grădinarilor nu întâmpină aproape niciodată probleme legate de dăunători.

Boli ale brazdelor

Ciupercile constituie cea mai frecventă cauză a bolilor care atacă brazdele de iarbă. Ciupercile patogene (cauzatoare de boli) sunt adesea parazite, trăind din nutrienţii fabricaţi de plante. Ciupercile produc de asemenea nişte substanţe dău­nătoare, precum toxinele şi enzimele, care interferează cu procesele metabo­lice esenţiale realizate de plante.

• Ciupercile patogene Acestea ajung de obicei pe o plantă nouă sub formă de spori, care germinează foarte repede, după care intră în ţesuturile plantei, ade­sea prin intermediul rănilor.

Acesta buruiană consti­tuie o problemă pe solu­rile grele şi pe gazoane­le cu sisteme de scur­gere slabe, însă poate apărea oriunde. Frunze­le sale sunt ovale şi destul de cărnoase. Ri-zomii târâtori asigură răspândirea rapidă a buruienii. Pe tulpinile pătrate apar vara nişte mănunchiuri de flori de un roşu intens. Combaterea Se poate ca nisipul de gazon să fie suficient pentru a omorî această plantă, însă este mai sigur un amestec de soluţie spe­cială împotriva buruieni­lor, conţinând 2,4-D şi mecoprop sau dicamba. Repetaţi tratamentul de câte ori este necesar.

PICIORUL-COCOŞULUI (speciile Ranunculus)

Buruienile piciorul-coco-şului au nişte flori sim­ple şi galbene în formă de ceşcuţe, care pot fi recunoscute uşor, şi frun­ze verzui, lobate. Specia târâtoare a piciorului-co-coşului (R. repens) este una dintre cele mai frec­vente. Specia bulboasă a piciorului-cocoşului (R. bulbosus) are rădă­cina umflată la bază.

PĂPĂDIA

Aceasta este o altă bu­ruiană care este foarte răspândită în multe gră­dini. Frunzele ascuţite şi crestate formează o ro­zetă densă, care are o rădăcină pivotantă lun­gă şi groasă; florile gal­bene şi zburlite apar la sfârşitul primăverii, fiind urmate de nişte „cea­suri" cu seminţe pufoa­se, care răspândesc bu­ruiana foarte rapid. Ure­chea-pisicii (Hypochae-ris rădicata) este o bu­ruiană asemănătoare, fiind prin urmare foarte des confundată cu pă­pădia, însă frunzele a-cesteia sunt poroase şi lobate şi nu crestate. Combaterea De obicei, un amestec de soluţie specială împotriva buru­ienilor, conţinând 2,4-D, omoară păpădia, dar este posibil să trebuias­că să o aplicaţi de două ori. Deoarece buruienile sunt mari şi uşor vizibi­le, tratamentul izolat es­te relativ uşor. Rareori reuşiţi să scoateţi păpă­dia din pământ cu mâ­na, deoarece rădăcina pivotantă, lungă şi fra­gilă, se rupe.

TRIFOIUL

(specia Trifolium)

Există două specii de trifoi, specifice gazonu­lui. Trifoiul alb [Trifolium repens) are trei frunze specifice, fiecare fiind marcată cu alb la bază. Florile rotunde sunt al­be, cu o nuanţă de roz,