Ingrijirea gazonului

Larvele de Tipula maxima (ţânţăroi) apar cel mai des pe vreme umedă şi în solurile cu sisteme de scurgere slabe. Femelele adulte îşi depun ouăle pe ga­zon vara, iar larvele de culoare gri, fără picioa­re, ies vara şi toamna, hrănindu-se cu rădă­cinile de iarbă toamna, iarna şi primăvara. In-festaţiile grave pot crea nişte porţiuni mari de iarbă slăbită, care cu tirrjpul se îngălbeneşte sau devine maronie şi poate muri.

Larvele de cărăbuşi

Acestea sunt larvele mai multor tipuri de gândaci. Ele arată ca nişte viermi mari, graşi şi albi, cu capete maro­nii, având de obicei for­mă de C. Ei mănâncă rădăcinile de iarbă, însă nu cauzează multe distrugeri, deoarece, de obicei, nu sunt destul de numeroşi.

Gândacii săritori Lar­vele gândacilor săritori pot constitui o problemă pentru noile gazoane, însă, de obicei, nu cau­zează distrugeri pe un gazon fixat. Acestea au capete maronii şi cor­puri galbene, având trei perechi de picioare, aflate chiar lângă cap. Se hrănesc cu rădăcini de iarbă.

Omizile Acestea sunt omizile unui anumit tip de molii. Ele să hrănesc la suprafaţa solului, noaptea, distrugând tul­pinile şi mâncând rădă­cinile ierbii. Omizile de culoare gri pot fi găsite adesea în sol, lângă zo­nele distruse ale gazo­nului.

Combaterea Insectici­dele pentru sol pot fi aplicate în zone în care încă se mai vând, însă în multe regiuni nu exis­tă insecticide potrivite. Controlul biologic cu ajutorul nematodelor es­te uneori potrivit pentru tratarea larvelor de Ti­pula maxima (ţânţăroi) şi de cărăbuşi. Pe vre­me uscată, larvele de Tipula maxima (ţânţăroi) pot fi tratate prin iri­garea abundentă a gazonului şi prin acoperirea acestuia cu o folie de plastic, pe timpul nopţii; în dimineaţa următoare,

la suprafaţă vor apărea multe larve, fiind uşor de adunat şi de distrus. Acest tratament trebuie repetat regulat, câteva săptămâni la rând, ca să aibă vreun efect. Pă­sări ca graurii apar ade­sea în cârduri pe gazoa­nele infestate, pe timp de vreme umedă, adu­nând larvele de pe ga­zon cu ciocul. Acesta nu poate fi considerat însă un tratament eficient, deoarece păsările cau­zează multe distrugeri.

Melcii Aceste moluşte cu corpul unsuros nu constituie o problemă atât de mare pentru gazon ca şi plantele cu frunze late. Păstrarea ierbii la dimensiuni re­lativ scurte ar trebui să-i împiedice să distrugă brazdele de iarbă.

Râmele Viermii sunt în general nişte creaturi benefice pentru grădină, deoarece ajută la îmbu­nătăţirea solului. Cu toate acestea, câteva specii de viermi aruncă pământul la suprafaţă, fapt care constituie o distrugere pentru aspec­tul gazonului. Grămezile de pământ arată urât, iar dacă sunt zdrobite de cositoare, asigură un răzor perfect pentru

Combaterea în prezent, nu se folosesc trata­mente chimice pentru combaterea râmelor şi oricum ar fi inutile. înlă­turaţi pur şi simplu pă­mântul adunat de viermi înainte de a cosi; acesta poate fi împrăştiat pe gazon atunci când este uscat, sau adăugat la compost. Dacă există o cantitate mare de pă­mânt adunat de viermi, nu aplicaţi îngrăşăminte în cantităţi mari şi cosiţi frecvent, folosind o cutie pentru adunarea ierbii.

Furnicile şi albinele în

solurile uşoare şi nisi­poase, muşuroaiele de furnici pot fi aruncate pe suprafaţa gazonului în timpul verii. Acestea cauzează aceeaşi pro­blemă ca şi pământul adunat de viermi, atunci când sunt călcate. O problemă similară poate

fi cauzată de un număr de specii de albine care produc de asemenea apariţia unor movile de pământ la suprafaţa gazonului.

Combaterea înlăturaţi muşuroaiele de albine şi furnici înainte de cosire. Acestea sunt mai usca­te decât pământul adu­nat de viermi, astfel că sunt mai uşor de înde­părtat – ele pot fi îm­prăştiate uşor cu o nuia sau cu o mătură. Dacă furnicile constituie o problemă persistentă, trataţi cuiburile cu un insecticid potrivit, sub formă de praf.

Cârtiţele Acestea se numără printre cei mai supărători dăunători de gazon. Distrugerile pe care le cauzează sunt uluitoare – şi sunt foarte greu de controlat. Sunt nişte mamifere foarte mici, care au nişte labe mari ca nişte săbii, în faţă, pentru săpat, şi sunt acoperite cu o bla­nă neagră, foarte deasă şi mătăsoasă. Sunt per­fect adaptate pentru o viaţă subterană, în cău­tarea râmelor şi a in­sectelor cu care se hră­nesc. Din păcate, pă­mântul scos din tunelele pe care le formează este împins la suprafa­ţă, formând nişte muşu­roaie mari de pământ,

iar galeriile pe care le produc se pot afla des­tul de aproape de su­prafaţă, pentru a fi vizibi­le sub formă de movile. Galeriile cârtiţelor se pot chiar prăbuşi, descope­rind tunelele. Primăvara şi toamna sunt perioa­dele principale pentru activitatea cârtiţelor. Printre alte animale ca­re cauzează distrugeri similare se numără şi şoarecii.

Trackback URI | Comments RSS