Ingrijirea gazonului

Osuprafaţă cu iarbă aspră, plină cu flori de câmp multicolore, este o idee atractivă. Arată bine vara, poate ajuta Ia păstrarea speciilor de floră sălbatică ameninţate şi este benefică pentru o gamă largă de insecte şi animale. Insă, gazoanele cu flori sălbatice nu sunt deosebit de atrăgătoare iarna şi nu sunt foarte practice pentru călcat sau şezut, astfel că sunt mai potrivite pentru porţiunile mici şi izolate de grădină.

Crearea unei pajişti cu flori sălbatice

o pajişte cu flori sălbatice nu trebuie privită ca pe o opţiune care necesită o îngrijire redusă, deoarece aceasta nece­sită o cantitate semnificativă de muncă, pentru a se fixa şi menţine. Puteţi începe fie de la zero, sădind seminţe de flori sălbatice, fie puteţi transforma un gazon existent.

• Sădirea seminţelor Pentru ca florile sălbatice să poată concura cu succes cu iarba, fertilitatea solului trebuie să fie scăzută. S-ar putea să trebuiască să înlă­turaţi un strat de sol fertil pentru a rea­liza acest lucru. Pregătiţi solul ca şi atunci când semănaţi un gazon (vezi p. 24-27), însă nu folosiţi fertilizator. înlă­turaţi buruienile perene, deoarece ele nu sunt nişte specii dorite. După ce aţi pre­gătit solul, lăsaţi seminţele de buruieni să încolţească şi trataţi-le cu o soluţie potrivită împotriva buruienilor, cum ar fi glifosatul. Cea mai bună perioadă

ACCESUL PE PAJIŞTE O cărare cu iarbă cosită în jurul pajiştii îm­bunătăţeşte calea de acces, aducând florile şi iarba la îndemână.

pentm semănat este toamna, deşi primă­vara este de asemenea o perioadă potri­vită. Răspândiţi seminţele cu mâna şi greblaţi terenul, ca ele să intre în sol.

• Cosirea Cosiţi pajiştile semănate toam­na, primăvara sau la începutul verii, du­pă semănături, tăindu-le la o dimensiune de 5-8 cm. Dacă plantele anuale precum albăstreaua, neghina, gălbenelele şi ma­cii au fost incluse în amestecul de se­minţe, cosiţi pajiştea la minimum 8 cm, nu mai târziu de mijlocul primăverii, pentm a evita pierderea florilor.

Pajiştile semănate primăvara care nu conţin specii anuale pot fi cosite la şase săptămâni după semănare, sau atunci când au atins o lungime de cel puţin 10 cm; amestecurile semănate primăva­ra, care conţin flori anuale, nu trebuie cosite decât după ce au înflorit şi şi-au scuturat seminţele.

Continue Reading »

Iarba este de departe planta cea mai folosită pentru gazoane şi pe bună drep­tate – este uşor de crescut, surprinzător de elastică şi relativ uşor de menţi­nut. Cu toate acestea, există ocazii când iarba nu constituie prima metodă alea­să pentru acoperirea pământului. S-ar putea să nu doriţi să vă petreceţi timpul liber îngrijind gazonul, sau poate vi se va părea că iarba este plictisitoare şi veţi dori ceva care să prezinte mai mult interes pe tot parcursul anului.

Alternative

întreţinerea regulată pe care o necesită gazoanele cu iarbă poate crea dificultăţi pentru unii grădinari care, poate datorită vârstei sau condiţiei fizice, nu pot înde­plini sarcini precum cosirea, tunderea marginilor şi plivirea. Este scump să plăteşti pe cineva pentru a face aceste activităţi şi nu garantează o execuţie standard.

Situaţiile din unele grădini pur şi sim­plu nu sunt potrivite pentru cultivarea gazonului. De exemplu, accesul unei cositori poate fi dificil sau imposibil pentru gazoanele la care se ajunge pe nişte scări sau pe nişte cărări înguste.

Continue Reading »

Ori de câte ori vorbim despre un gazon, adesea se subînţe­lege că vorbim despre iarbă, însă există şi alte variante pe care le puteţi lua în considerare. Iarba este adesea cea mai simplă alegere, însă, în unele situaţii, este posibil să nu fie potrivită, din mai multe motive. Uneori, aspectele practice ale îngrijirii ierbii pun prea multe probleme, sau este posibil pur şi simplu să doriţi să încercaţi ceva puţin diferit, pentru a face grădina mai interesantă.

Suprafeţele tari, precum podelele, pavajul, betonul şi pie­trişul, joacă un rol important în grădinile moderne. Gazoa­nele fără iarbă merită de asemenea luate în considerare, dar, de obicei, nu constituie o opţiune uşoară, având nevoie de mult timp şi efort pentru a se fixa şi menţine.

Iarba se fixează greu la umbra copacilor aplecaţi sau a clădirilor din apropiere, deoarece condiţiile reci şi umede şi lumina slabă asigură nişte condiţii slabe de creştere. Brazdele de iarbă care cresc la umbră sunt de obicei lipsite de vigoare, fiind mai puţin capabile să îndepărteze bolile şi efectele condiţiilor adverse de vreme. Vor rezista de asemenea puţin la uzură. Ca urmare, brazdele de iarbă din locurile umbroase au şanse să fie subţiri şi cu pete, iar cărările folosite frecvent vor deveni în curând goale.

Controale culturale

•
Cosirea şi hrănirea Cosiţi gazoanele umbroase cu nişte lame fixate mai sus decât pentru cele aflate la soare şi încer­caţi să călcaţi cât mai puţin pe ele. Hră­niţi iarba în mod regulat, pentru a pro­mova o creştere puternică, însă nu fo­losiţi prea des un fertilizator bogat în nitrogen, deoarece acesta va încuraja creşterea unor fire de iarbă foarte fine şi predispuse bolilor.

• Tratarea muşchiului Muşchiul este mult mai potrivit pentru condiţiile de umbră decât iarba. Cu toate acestea, în zonele de umbră extremă, un strat de muşchi poate fi benefic, deoarece va menţineicel puţin o formă de covor ver­de – un punct pe care trebuie să-l luaţi în considerare, înainte de a încerca să-l eradicaţi (vezi p. 73).

• Reducerea umbrei Acolo unde se poate,

copacilor şi prin subţie-rea coroanelor acestora, pentm a permi­te pătrunderea luminii la gazon. Reţineţi faptul că dacă vă hotărâţi să tăiaţi un copac din grădină, este posibil să trebu­iască să cereţi permisiunea înainte, de­oarece s-ar putea ca legislaţia locală să protejeze copacii existenţi în zona dum­neavoastră. Dacă nu este posibil să în­lăturaţi sau să reduceţi umbra provocată de copaci, sau dacă umbra este cauzată de alte obstacole de neînlăturat, cum ar fi o clădire, alegeţi pentru gazon un amestec de iarbă rezistentă la umbră.

Continue Reading »

Brazdele de iarbă sunt surprinzător de elastice şi, de obicei, supravieţu­iesc unor perioade scurte de secetă sau de ploi puternice. Condiţiile xtreme de vreme, cum ar fi căderile abundente de zăpadă şi vânturile puter-ice, pot prezenta o problemă mai mare şi nu sunt uşor de remediat.

Ploi excesive

Perioadele prelungite de ploi abundente u mai multe efecte dăunătoare pentm irbă. Ploaia persistentă merge de obicei lână în mână cu lipsa soarelui, ducând 1 reducerea temperaturii şi a calităţii rminii sub nivelul ideal, necesar unei une creşteri. Dacă rădăcinile ierbii sunt nbibate cu apă pe perioade mai mari, irba va muri. O atmosferă umedă în-urajează de asemenea dezvoltarea bo-lor provocate de ciuperci (vezi p. 5-96). Solul umed este uşor compactat j urma traficului pe gazon, iar iarba evine mai uşor de distrus atunci când ste udă. Asiguraţi un bun sistem de curgere, aerând iarba dacă este nevoie p. 74-75) şi nu călcaţi pe gazon pe reme umedă.

Seceta

După o perioadă tară apă, iarba se va ofili şi în cele din urmă va deveni maro­nie şi inactivă. Udarea cu atenţie a ier­bii, înainte ca aceasta să înceapă să dea semne de distrugere, va ajuta la păstra­rea culorii verzi şi a aspectului atractiv al gazonului (vezi p. 66-69). Temperatu­rile ridicate şi soarele intens, care sunt adesea asociate cu seceta, pot de ase­menea să distrugă iarba, mai ales cea de pe gazoanele proaspăt semănate sau plantate cu brazde. Irigarea regulată ajută la reglarea temperaturii.

DISTRUGERE PROVOCATĂ DE SECETĂ Brazdele de iarbă proaspăt plantate sunt predispuse uscării în timpul verilor fierbinţi. Fără o irigare regulată, iarba se va ofili.

ÎNGHEŢUL^

îngheţul nu distruge de obicei iarba de sezon rece (cu excepţia răsadurilor proas­păt încolţite), însă dacă iarba îngheţată este zdrobită – prin călcare, de exemplu -aceasta va muri. Nu călcaţi niciodată pe gazon, în condiţii de îngheţ.

Continue Reading »

Unele probleme ale gazonului sunt cauzate de tehnicile incorecte de cosi­re şi de cositorile de gazon defecte. Duceţi cositoarea la reparat anual şi aveţi grijă de ea aşa cum trebuie (vezi p. 59), pentru a obţine cele mai bune performanţe. Greşelile de cosire nu sunt greu de identificat dacă ştiţi ce să căutaţi, iar majoritatea sunt uşor de remediat prin modificarea tehnicii.

Cosirea pe jumătate

Aceasta este o problemă care afectează uneori cositorile cilindrice. Descrie fâ­şiile regulate de iarbă tăiată neîngrijit, care apar în unghi drept faţă de direcţia de cosire. Una dintre cauze este folosi­rea unei cositori de gazon, care are prea puţine lame la cilindru. Cu cât un cilin­dru are mai multe lame, cu atât se va produce o tăiere mai fină a ierbii -aceasta, deoarece mişcarea rapidă a la­melor ciupeşte iarba în nişte bucăţi mici. Pentru cositorile de gazon cu lame rela­tiv puţine, fiecare lamă ia o bucată de iarbă proporţional mai mare, ceea ce duce la faptul că o parte din iarbă este ruptă şi nu tăiată. Variază de asemenea şi lungimea tăieturii.

Cosirea pe jumătate mai poate fi cau­zat^ de o lamă stricată, neascuţită sau ieşită din rând, de faptul că iarba a fost lăsată să crească prea mare sau de cosi­rea ierbii atunci când este prea udă. Ve­rificaţi lamele cositorii regulat şi repa­raţi sau înlocuiţi orice lamă neascuţită sau stricată. Măriţi frecvenţa de cosire (de două sau de trei ori pe săptămână vara, după cum este nevoie), lăsând în­tâi să se evapore roua sau apa de ploaie. Cantităţile mici de umezeală pot fi înlă­turate cu ajutorul unei mături de nuiele.

Efectul de scândură

Dacă brazdele de iarbă sunt cosite în mod regulat în aceeaşi direcţie, poate apărea pe suprafaţa gazonului un efect de scândură, format din nişte cute ca nişte Valuri, aşezate în unghiuri drepte faţă de direcţia de cosire. Această pro­blemă afectează de obicei cositorile e-lectrice. Este un obicei pe care vi-1 pu­teţi forma uşor, deoarece într-un fel pare mai logic să existe nişte fâşii care să meargă în sus şi în jos şi nu să traverse­ze gazonul. Pentru a evita apariţia efec­tului de scândură şi pentru a îmbunătăţi aspectul general al gazonului, alternaţi direcţia de cosire de fiecare dată când tăiaţi iarba, cosind în unghiuri drepte faţă de direcţia anterioară de cosire.

Continue Reading »

Lichenii Aceştia pot a-părea pe gazoanele ca­re au un sistem slab de scurgere, se află la um­bră sau sunt slab hră­nite. Lichenii formează nişte corpuri plate, gri şi neregulate, de o consis­tenţă asemănătoare je-leului, care se ondulea­ză pe margini, pe măsu­ră ce se maturizează. Combaterea Trataţi li­chenii şi algele imediat ce le vedeţi, cu o soluţie împotriva muşchilor, cum ar fi diclorofenul,

însă trebuie să abordaţi şi problema condiţiilor adverse care au cauzat apariţia lor: reduceţi um­bra, îmbunătăţiţi siste­mul de scurgere şi sta­biliţi programe bune de întreţinere şi hrănire.

Firul roşu (pete roz)

Această boală este vă­zută cel mai des la sfâr­şitul verii şi la începutul toamnei. Adesea consti­tuie un semn al faptului că gazonul este slab hrănit. începe sub forma

unor pete mici de un maro pal sau de culoa­rea căpşunelor; pe mă­sură ce boala se răs­pândeşte, pe suprafaţa afectată apare o nuanţă roşie sau roz, cauzată de protuberantele roşii produse de ciuperci. Combaterea Aplicaţi fungicid de gazon, apoi stabiliţi un program de hrănire regulată pentru a îmbunătăţi starea ier­bii, folosind un fertiliza­tor bogat în nitrogen, primăvara.

CAUZA POSIBILA

Bolile

Urina de câine

Călcarea pe un gazon recent tratat cu nisip de gazon

Călcarea pe iarba îngheţată

Aplicarea exagerată a soluţiei împotriva buru­ienilor/ fertilizatorului

Continue Reading »

Larvele de Tipula maxima (ţânţăroi) apar cel mai des pe vreme umedă şi în solurile cu sisteme de scurgere slabe. Femelele adulte îşi depun ouăle pe ga­zon vara, iar larvele de culoare gri, fără picioa­re, ies vara şi toamna, hrănindu-se cu rădă­cinile de iarbă toamna, iarna şi primăvara. In-festaţiile grave pot crea nişte porţiuni mari de iarbă slăbită, care cu tirrjpul se îngălbeneşte sau devine maronie şi poate muri.

Larvele de cărăbuşi

Acestea sunt larvele mai multor tipuri de gândaci. Ele arată ca nişte viermi mari, graşi şi albi, cu capete maro­nii, având de obicei for­mă de C. Ei mănâncă rădăcinile de iarbă, însă nu cauzează multe distrugeri, deoarece, de obicei, nu sunt destul de numeroşi.

Gândacii săritori Lar­vele gândacilor săritori pot constitui o problemă pentru noile gazoane, însă, de obicei, nu cau­zează distrugeri pe un gazon fixat. Acestea au capete maronii şi cor­puri galbene, având trei perechi de picioare, aflate chiar lângă cap. Se hrănesc cu rădăcini de iarbă.

Omizile Acestea sunt omizile unui anumit tip de molii. Ele să hrănesc la suprafaţa solului, noaptea, distrugând tul­pinile şi mâncând rădă­cinile ierbii. Omizile de culoare gri pot fi găsite adesea în sol, lângă zo­nele distruse ale gazo­nului.

Combaterea Insectici­dele pentru sol pot fi aplicate în zone în care încă se mai vând, însă în multe regiuni nu exis­tă insecticide potrivite. Controlul biologic cu ajutorul nematodelor es­te uneori potrivit pentru tratarea larvelor de Ti­pula maxima (ţânţăroi) şi de cărăbuşi. Pe vre­me uscată, larvele de Tipula maxima (ţânţăroi) pot fi tratate prin iri­garea abundentă a gazonului şi prin acoperirea acestuia cu o folie de plastic, pe timpul nopţii; în dimineaţa următoare,

la suprafaţă vor apărea multe larve, fiind uşor de adunat şi de distrus. Acest tratament trebuie repetat regulat, câteva săptămâni la rând, ca să aibă vreun efect. Pă­sări ca graurii apar ade­sea în cârduri pe gazoa­nele infestate, pe timp de vreme umedă, adu­nând larvele de pe ga­zon cu ciocul. Acesta nu poate fi considerat însă un tratament eficient, deoarece păsările cau­zează multe distrugeri.

Melcii Aceste moluşte cu corpul unsuros nu constituie o problemă atât de mare pentru gazon ca şi plantele cu frunze late. Păstrarea ierbii la dimensiuni re­lativ scurte ar trebui să-i împiedice să distrugă brazdele de iarbă.

Râmele Viermii sunt în general nişte creaturi benefice pentru grădină, deoarece ajută la îmbu­nătăţirea solului. Cu toate acestea, câteva specii de viermi aruncă pământul la suprafaţă, fapt care constituie o distrugere pentru aspec­tul gazonului. Grămezile de pământ arată urât, iar dacă sunt zdrobite de cositoare, asigură un răzor perfect pentru

Combaterea în prezent, nu se folosesc trata­mente chimice pentru combaterea râmelor şi oricum ar fi inutile. înlă­turaţi pur şi simplu pă­mântul adunat de viermi înainte de a cosi; acesta poate fi împrăştiat pe gazon atunci când este uscat, sau adăugat la compost. Dacă există o cantitate mare de pă­mânt adunat de viermi, nu aplicaţi îngrăşăminte în cantităţi mari şi cosiţi frecvent, folosind o cutie pentru adunarea ierbii.

Continue Reading »

Brazdele de iarbă nu suferă de atacul dăunătorilor şi al bolilor în aceeaşi măsură ca şi alte plante, însă pot suferi totuşi multe distrugeri, fiind grei de tratat în mod eficient. In următoarele pagini sunt descrişi cei mai frec­venţi dăunători, împreună cu câteva sugestii pentru combaterea lor.

Combaterea dăunătorilor

Gazoanele prezintă nişte probleme spe­ciale faţă de aplicarea insecticidelor: di­mensiunile majorităţii gazoanelor fac să fie nevoie de folosirea unor cantităţi re­lativ mari de substanţe chimice, iar in­secticidul este purtat de apă prin iarbă şi sol, ducând la contaminarea alimentării cu apă. Din acest motiv, chiar şi în zo­nele unde încă se mai permite folosirea insecticidelor, trebuie să le folosiţi doar în ultimă instanţă, atunci când alte me­tode dau greş.

In unele cazuri, se pot folosi tehnici culturale pentru reducerea sau elimina­rea unei probleme legate de dăunători. Uneori, controalele biologice au succes. In alte cazuri, se pot face puţine pentru combaterea dăunătorilor. Din fericire, majoritatea grădinarilor nu întâmpină aproape niciodată probleme legate de dăunători.

Continue Reading »

Busuioc de câmp (Prunella vulgaris)

Acesta buruiană consti­tuie o problemă pe solu­rile grele şi pe gazoane­le cu sisteme de scur­gere slabe, însă poate apărea oriunde. Frunze­le sale sunt ovale şi destul de cărnoase. Ri-zomii târâtori asigură răspândirea rapidă a buruienii. Pe tulpinile pătrate apar vara nişte mănunchiuri de flori de un roşu intens. Combaterea Se poate ca nisipul de gazon să fie suficient pentru a omorî această plantă, însă este mai sigur un amestec de soluţie spe­cială împotriva buruieni­lor, conţinând 2,4-D şi mecoprop sau dicamba. Repetaţi tratamentul de câte ori este necesar.

PICIORUL-COCOŞULUI (speciile Ranunculus)

Buruienile piciorul-coco-şului au nişte flori sim­ple şi galbene în formă de ceşcuţe, care pot fi recunoscute uşor, şi frun­ze verzui, lobate. Specia târâtoare a piciorului-co-coşului (R. repens) este una dintre cele mai frec­vente. Specia bulboasă a piciorului-cocoşului (R. bulbosus) are rădă­cina umflată la bază.

PĂPĂDIA

Aceasta este o altă bu­ruiană care este foarte răspândită în multe gră­dini. Frunzele ascuţite şi crestate formează o ro­zetă densă, care are o rădăcină pivotantă lun­gă şi groasă; florile gal­bene şi zburlite apar la sfârşitul primăverii, fiind urmate de nişte „cea­suri" cu seminţe pufoa­se, care răspândesc bu­ruiana foarte rapid. Ure­chea-pisicii (Hypochae-ris rădicata) este o bu­ruiană asemănătoare, fiind prin urmare foarte des confundată cu pă­pădia, însă frunzele a-cesteia sunt poroase şi lobate şi nu crestate. Combaterea De obicei, un amestec de soluţie specială împotriva buru­ienilor, conţinând 2,4-D, omoară păpădia, dar este posibil să trebuias­că să o aplicaţi de două ori. Deoarece buruienile sunt mari şi uşor vizibi­le, tratamentul izolat es­te relativ uşor. Rareori reuşiţi să scoateţi păpă­dia din pământ cu mâ­na, deoarece rădăcina pivotantă, lungă şi fra­gilă, se rupe.

Continue Reading »